un fel de ceva despre mine

da,stiu. sunt dificila,as zice greu de suportat. poate perfectionista, poate astept de la fiecare foarte mult, DAR nimeni nu ppate nega ca eu pun suflet in ceva, in orice, mai cu seama in oameni. fara oameni in juru.mi nu pot trai. pur si simplu nu pot. asta e. regret si acum ce i.am spus mamei pe clasa a 7 sau a 8.a "mai bine singura"; imi amintesc foarte bine cuvintele pentru ca regretul de a le spune nu imi ingaduie sa le uit. am spus o mare prostie. si uite.ma cativa ani mai tarziu ...cam singura. o am pe tzutzu si sunt recunoscatoare pentru ca stiu ca nu multi au parte de asemenea prietenii. e greu sa spun la ce nivel suntem, foarte greu; nu stiu ce sa iau drept reper. chiar nu pot, cert e ca de cativa ani suntem de nedespartit si am legat un ceva mare ,mare. e iubire, dar nimic obscen sau copilaresc. e prietenie. doamne, cand imi amintesc ca plangea langa mine... dar e si uneori cearta suntem si copile,totusi. dar stim sa ne iertam si e bine. cum zicea profu de fizica azi: un proton si un neutron nu pot fi alaturi decat daca unul primeste o parte din celalalt-sau ceva de genu- cat de adevarata e afirmatia si cat de bine se potriveste in viata.
uneori cand pierzi o prietenie poti alege sa.ti regasesti o alta. asta incerc eu sa fac. e pentru prima oara in viata mea cand,sincer, nu mai pot sa iert. atat am fost de insultata. e atat de ciudat si greu,dar e si mai greu cu nepasarea. poate sunt slaba,dar nu pot sa cred ca nu.si cere scuze, nu pot sa cred ca nici macar nu crede ca trebuie sa.si ceara scuze pentru cacatul pe care l.a facut. dar ce mai e de salvat? m.am gandit intr.o seara sa merg eu sa vb cu el-dar am vazut cum se comporta la scoala-deci acre e rostul? sa vb cu un copil de 12 ani jumate? eu raman ferma pe pozitii. un adevarat prieten s.ar fi bucurat alaturi de mine- asta e la tzutzu-ea stie cum sunt,stie ce pot , stie ca sunt capabila si se bucura de fiecare reusita alaturi de mine- bogdan a fost prea invidios pentru asta-si nu trebuia. mi.a stricat fericirea la timisoara- nu i.am zis nimic, dar acum ,gata. culmea e ca ii doresc sincer succes si sper sa asculte ,daca poate, de sfaturile date, au venit din inima. poate asa o sa reuseasca sa devine ce atat de mult copiaza acum. poate va ajunge mai mult decat o copie a altor oameni, poate va deveni el- e varta. asta e. asa a vrut si nu ma opun. e mai bine ca am vazut acum cine e decat sa si mai locuiesc langa el si sa taiesc cu un bibelou cu o mie de fete scose la imprimanta in fiecare zi. tot raul spre bine ,as putea zice. e chiar dureros, sincer, e ciudat. e pentru prima oara cand ma confrunt cu un asemenea sentiment,dar spre deosebire de el , eu am oameni acre sunt langa mine si ma sustin si ma tin in brate, ori el a ramas cu colegi, amici de iesiri. pe el cine il mai tine in brate? neh, e prea important si cool pentru asta. se descurca singur ,nu?