miercuri, 20 februarie 2008

eu,tu si luminile noastre stinse

o sa incerc.promit ca o sa incerc sa nu ma mai astept la nimic. promit ca o sa incerc.
dar cine ma mai crede? cine ma mai crede? caci nu ma mai cred nici eu.

luni, 18 februarie 2008

filip si a sa Dacie

azi aventura in ora de sport. mers acasa la negrea(comme d'habitude) sa bem o cafea. am plecat din fata scolii. pana la prima intersectie (situata la mai putin de 10 m de poarta scolii) i.a murit motorul de 3 ori. (masina e veche). conduce al meu filip ca un nebun. efectiv ma distrez de fiecare data la maxim cand merg cu el in masina. ma binedispune. cred ca e remediul perfect. ii iubesc masina. am ras forte mult. e magica masina sa. jur. e un fel de vraja care inconjoara masina aceea. pur si simplu nu e o masina oarecare. Iar Stimabilul filip e un vrajitor. un vrajitor al volanului. chiar ma intreb daca stie regulile de circulatie. sincer. m.a speriat de cateva ori cu intrebarea: 'eu am prioritate aici?'. mai vreau,mai vreauuuuuu
azi facea driffturi. cu dacia. e absolut nebun. trebuie incercat. . e aventura. e suspans. e veselie.e adrenalina. e filip. cu a sa dacie.

duminică, 17 februarie 2008

chestii diferite

1. urasc faptul ca nu te pot uri.

2.de ce, in loc sa ne construim un caracter il copiem pe cel al celorlalti?

3.iesiti dracu din capu' meu...cred ca sunt sadica.

4.nu mai pot scrie nimic. urasc sa nu pot lega ceva cuvinte

joi, 14 februarie 2008

valentine's si-o savarina

valentine's
de ce dracu au oamenii nevoie de zile de iubire? trebuie sa fie 14 sa.mi ia un iepure de plus? neaparat? dar 12 ce are? sau 6? sau 8?
o zi plina de roz/rosu, inimi, flori, hartii de cadouri.
nu vreau sa fiu rea , dar e naspa ...e urat. si suntem romani!!! totusi...de ce trebuie sa importam tot? de ce nu putem ramane la traditiile noastre? intreaba.i pe cei din ziua de azi cand sunt dragobetele. nu stiu nici ce sunt alea...
oricum penibil. nu sunt nici pentru dragobete. nu sunt pentru chestii dealea siropoase. daca omul te iubeste iti arata asa in fiecare zi. nu.i trebuie data in calendar si notificare pe telefon.
hai terminati cu prostiile.
(nu pentru ca ascult rock,ci pentru ca ravnesc la ceva palpabil...ravnesc la indragosteala reala, fara inimi si flori. inima o am in corp nu mi.o trebuie ca accesoriu la telefon)

fara inspiratie

nu mai am inspiratie sa scriu. chiar trebuie sa ploua si sa fi distrus ca sa iti iasa ceva din cap. atunci vreau ca de olimpiada sa fiu in depresie. fac eu vreo tampenie pana atunci. ...vreau inspiratieeee

duminică, 10 februarie 2008

cat sa ma mai uit la ceas?

poate omul sa ramana fara rabdare? unde e limita rabdarii? sa.mi explice cineva si mie, caci sunt ratacita total....sincer

sâmbătă, 9 februarie 2008

cand sti?cum sti?

cand sti? cand sti cand trebuie sa inceapa un lucru si cand trebuie sa se termine unul? cand sti ca e deajuns? si cum te opresti? cine te invata sa te opresti? cine ar trebui sa te invete? cum ar trebui sa fii invatat? si daca le simti? cum stergi ce simti? poti sa stergi? cu ce ? cum? de cate ori? de unde invatam sa stergem? cand stim sa stergem?
unde e capatul? de unde sti ca e capatul? il simti? cum simti un capat?
cand e prea mult, prea mult? cum poti sa.ti dai seama ca e prea mult? de unde sti ca nu e deloc sau prea putin? cine iti masoara "prea mult.ul"?
cum poti face diferenta?
cum poti sti ceva cu siguranta?
e iubirea o siguranta?
cum sti ca e iubire?

joi, 7 februarie 2008

ti-as putea tine companie?II

zambi usor.
barbatul statea in fata ei cu o mana sprijinita de scaunul din fata femeii. nu astepta un raspuns si deja trase scaunul-cat sa se poate aseza si puse pe masa hartiile pe care le avea in cealalta mana. avea capul usor plecat, parca isi pregatea cuvintele.
ea nu schita nimic. isi stinse tigara in scrumiera si se uita fix la barbatul din fata-i.

" si daca... si daca ...
si daca ea ar pleca chiar in clipa asta inapoi la el si nu s.ar mai intoarce. ar lua trenul pana la el si s.ar opri tocmai la locul sau de munca. l.ar astepta sa iasa si apoi ,vazandu-l i.ar propune sa ii accepte invitatia la o cafea. sa mearga la cafeneaua din apropiere. si daca... si daca el ar accepta. si ar merge amandoi la acea cafenea din apropiere. ar intra ei doi ,ca doi necunoscuti, desi stim cu toti ca nu sunt. si s.ar asezala o masa si pastrand tacerea doar pana se aseaza sa inceapa. cum ce sa inceapa? sa.si inceapa povestea. povestea lor. povestea pe care trebuie sa o inceapa. povestea care a asteptat atat de mult sa fie inceputa. ei doi incep sa vorbeasca. nu pot sa se opreasca avand atat de spus. a trecut totusi atat de mult timp. dar gata, sunt constienti amandoi ca nu vor mai face greseala de a lasa timpul sa treca pe langa ei. povestesc ce povestesc . el plange. e cutremurat de vorbele ei. ea rade. rade si ii impune sa se ridice si sa plece. iasa amandoi, dupa ce platesc si se indreapta sper apartamentul lui, la 15 minute de locul unde munceste. ajung la destinatie. intra in locuinta lui, cea cu 2 camere. el o intreaba ce trebuie sa.si ia. ii raspunde ca absolut nimic in afara de bani. toti banii pe care ii are. sta inmarmurait pentru o secunda,apoi aproba din cap si se repede asupra unui sertar. il goleste si o ia de mana. inchide apartamentul si scotand cheile din usa se intorce sper ea si o saruta.
"" n.am asteptat degeaba""

ti-as putea tine companie?

"16:30.
trebuie oare eu sa ajung la el? sau mai stau?"

era intr.o cafenea destul de selecta. statea singura cam la trei metri de intrare,intr.un loc destinat fumatorilor ,la o masa de doua pesoane. fuma o tigara subtire,lunga cu actiunile specifice unei femei sofisticate,care isi calcula cu exactitate fiecare gest. acestea o defineau pe deplin. exact asa era ea. o femeie sofisticata. avea parul negru prins intr.un coc la spate cu o agrafa simpla,alba. se asorta perfect cu tinuta ei office: o camasa lila din satin , o fusta conica neagra deasupra taliei subtiri ,totul terminandu.se cu pantofii stiletto negri. la mana stanga purta un ceas argintiu elegant ,iar cea dreapta, cea in care isi tinea tigara,era pusa in valoare de o bratara delicata , din argint.
era cat se poate de clar pentru toata lumea: in fata aveau o femeie puternica, am putea crede chiar fatala ,daca n.ar fi fost hainele care sa.i de.a de gol adevarata profesie: director, PR, femeia-in-fruntea-tuturor.inspira teama. s.ar putea aseza cineva din acea cafenea micuta la masa cu o astfel de femeie? e nevoie de curaj? ce fel de curaj? ce curaj trebuie sa aiba un om pentru a se alatura unei asemenea femei? ce i.ar putea spune oare cineva?

"scuzati.ma doamna, se poate sa va intretin cu o poveste?"

miercuri, 6 februarie 2008

primele cuvinte simple

ma intreb cat se mai crede in ziua de azi in cuvinte? adica mai inseamna cuvintele ce au insemnat in secolele trecute pentru marii poeti, marii artisti sau poate pentru cei care isi exprimau sentimentele in cuvinte. mai pot fi apreciate azi cuvintele? mai poti avea tu curaj sa te exprimi in cuvinte? eu am incercat si credeti.ma e sfasietor. efectiv iti pui in fata ochilor tot ce ai simtit, ce simti. m.a rascolit faptul ca sunt nevoita sa scriu ,cu propriile cuvinte simple , sentimente ce ma incerca de mult timp. daca vor fi apreciate nu stiu, precum am si cerut sa nu stiu. eu doar am scris. am scris pentru ca mi.am impus sa am curaj. curaj pentru a scrie. a scrie inainte de a trece la fapte. pentru ca e un exercitiu necesar si pentru ca eu cred in el. si pentru ca simt ca aceste cuvinte simple imi sunt prietene. poate ca nu am cine stie ce talent in a scrie ,dar pur si simplu scrisul ma linisteste. e extraordinar cat de mult m.a linistit azi transpunad in cuvinte ce am eu in cap/suflet. deci da! de azi poate m.am schimbat.
primele cateva cuvinte